Duhovnicului meu

(parintelui Vasile Carstea)

de Iulia Carstea

 

Cand sufletul imi este trist
Si plin de amaraciune,
La tine eu parinte vin
Sa vad ce e cu mine.

Tu ma asculti si ma intrebi
“Hai spune ce-ai pe suflet?”

Iar eu sufletu-mi deschid
In fata ta parinte,
Caci stiu ca sfatul ce mi-l dai
E plin de intelepciune.

Cu calmul si blandetea ta
Tu stii sa ma asculti,
Si fiecare vorba a mea
Atarna foarte mult.

Cu greu incep a-mi derula
Oful ce ma apasa
Imi e rusine ca am gresit
Dar tu imi spui “Incearca”.

Si cu curajul ce mi-l dai
Sufletu-mi deschid,
In fata ta iubit parinte
Ca stii sa ma asculti.

Iar la final sunt obosit
Ca prea mult am vorbit
O Doamne ce mult am gresit,
Cred ca l-am plictisit.

Cu calmul si blandetea ta
Te uiti la mine lung,
Si parc-ai spune:
“Ce sa-i fac, le iau asupra mea,
Caci eu sunt singur Imparate
Pe mine ma vei judeca
Caci eu imi strang aicea jos
Oitele in preajma mea”.