Sufletul meu

de Iulia Carstea

Copilul din mine ma incearca mereu
Lasa-ma, ii spun, du-te la joaca.
El insa nu renunta, ma sacaie intr una
“Hai vino, vino cu mine”
Nu, ii spun lasa-ma in pace.
Suparat si trist ca nu-i intru in joc,
Face botic si se lasa-n jos
Scriind pe nisip cu manuta-i mica
Ai imbatranit frumoasa actrita
Nu, zic.
Ba da, spuse sufletul meu,
De mine ai uitat, ai uitat
Iar jucariile amintirilor le-ai abandonat.
Atunci din senin incep a ma intrista.
Dar copilul din mine zambeste si spune:
“Hai curaj, vino la joaca”.
Si dintr-o data incep a-mi defila,
Cele mai frumoase si zburdalnice amintiri din copilaria mea.
Apoi usor usor incep a zambi si a rade zgomotos,
Asa cum faceam cand eram
Acel copil frumos si nevinovat
“Vezi ca se poate?”, zise sufletul meu.