Un om, o viață, un destin

Un scurt fragment din cartea “Peste 50 de ani în slujba Împăratului Ceresc”

Reporter: – Părinte, în viață există și bine și rău. Ați întâlnit oameni care v-au iubit și respectat și oameni care v-au făcut viața un coșmar. Cum ați reușit să treceți peste acele grele încercări, să le depășiți?

Pr.Vasile: – Eu am dorit din tot sufletul să scriu această carte în memoria celor pe care i-am iubit și respectat și de la care am avut ce învăța. Ceilalți, care au sărit cu bocancii pe sufletul meu nu au loc în această carte. Sunt prea mici. Eu i-am iertat, să-i lăsăm în voia lui Dumnezeu.

Reporter: – Și totuși, cum ați reușit să depășiți acele momente grele din viața dumneavoastră?

Pr.Vasile: – Prin rugăciuni fierbinți adresate Marelui și Veșnicului Dumnezeu, căci Lui i-am slujit toată viața. Cu El m-am născut și cu El am să mor în suflet. Timp de peste 50 de ani m-am “acoperit” cu cuvântul lui Dumnezeu care cuprinde toate.

Reporter: – Părinte, aveți vreo dorință?

Pr.Vasile: – Aș dori să-mi dea Dumnezeu zile și sănătate, să pot vizita locurile sfinte de la Ierusalim, să sărut mormântul Domnului, căci Lui i-am slujit toată viața.

Iar a doua dorință, să fiu îngropat în curtea Bisericii Brândușa, biserica sufletului meu.

Reporter: – Părinte Vasile, peste dumneavoastră s-au revărsat bunătatea, calmul, înțelepciunea, setea de cunoaștere, ați fost înzestrat cu dragoste și iubire pentru oameni și pentru nobila misiune, aceea de a fi Preot.

Pr.Vasile: – Am avut marele noroc să întâlnesc aceste Mari Comori ale Ortodoxiei, acești Mari Dascăli și slujitori, de la care am avut ce învăța și care mi-au sădit în suflet dragostea și iubirea față de Creator.

Mulți dintre ei au înfruntat închisorile comuniste. Ei sunt martirii neamului creștinesc. Ei, acolo sus, în lăcașurile lor cele veșnice trăiesc în suflarea Sfântului Duh.

Cât voi trăi pe acest pământ numele lor va fi la loc de cinste în sufletul meu și-i voi pomeni până mă va lua Dumnezeu de pe pământ.

Veșnica lor pomenire! Amin!

Reporter: – Părinte Vasile, v-ați ridicat o bisericuță în ceruri.

Vă mulțumim că existați!