Iubitii mei, învățați, învățați să iertati

Pe 24 decembrie 2017 se împlinesc 2 ani de la trecerea în lumea drepților a părintelui profesor Cârstea Vasile. Nu vom uita niciodată, cuvintele dumneavoastră: “Iubitii mei, învățați, învățați să iertati”.  Părinte, vă mulțumim că ați existat!
În amintirea iubitului nostru duhovnic, părintele Vasile Cârstea, de la biserica Brândușa. Veșnică lui pomenire.

A cochetat cu arta dramatică și a rămas aproape de ea, fiind primul preot care a făcut din tinda bisericii o adevărată scenă de teatru.

Își spune “gorjean altoit” și găsește mereu resurse și timp pentru a se întoarce în copilărie și a povesti, la fel de cald și de frumos precum Ion Creangă, despre cum era totul pe când era copil. Nici acum, la anii bătrâneții, un stă departe de glume și pozne, căci a văzut cât de bine le fac ele oamenilor, indiferent de vârstă.

“Am avut o voce frumoasă. Când eram la seminar și, mai târziu, la institut, eram întrebuințat pe tărâm muzical, ca solist”, își amintește preotul. Când îi pomenești numele auzi de cele mai multe ori că sunt mulți cei care îl au aproape de suflet, fie că l-au cunoscut direct, fie prin intermediul poveștilor rostite de prietenii părintelui.

S-a lăsat convins de soția sa, actrița Iulia Cârstea, să adune în paginile unei cărți toate istorioarele, învățăturile marilor profesori, bucuriile și necazurile trăite laolaltă cu enoriașii, și așa s-a născut “Un om, o viață, un destin”. “Mi-am dorit de când mă știu să le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost de ajutor, buni sfătuitori, cărora le datorez ceea ce sunt astăzi, iar această carte este felul meu de a le arăta recunoștiința și a le păstra vie memoria”, mărturisește gânditor părintele Vasile Cârstea, de la Biserica Nicolae Brândușa din Craiova. Și spoi are ce povesti. A slujit alături de trei mitropoliți ai Olteniei: ÎPS Firmilian, pe care l-a privit întotdeauna ca pe un tată, ÎPS Teoctist și ÎPS Nestor.

A văzut cu proprii ochi ce înseamnă să pui cărămidă pe cărămidă și să înalți o biserică și a simțit pe propria-i piele cum este să pui osul la muncă atunci când vrei cu tot dinadinsul ceva. Este lecția pe care părintele Vasile a învățat-o în 1977, când cutremurul a distrus Biserica Nicolae Brândușa în mare parte. Așa și-o dorește și pe cea care privește educația prin teatrul mic religios.

“Mă rog să se înființeze un asemenea teatru. Dacă învățăturile religioase ar fi spuse pe înțelesul copiilor, ei s-ar apropia mai repede și mai mult de biserică”, afirmă preotul. De altfel, s-a îngrijit de textele care au stat la baza spectacolelor “Nașterea Pruncului Iisus” și “Maria Egipteanca”.

A găsit de cuviință să transforme curtea bisericii în scenă, aducând teatrul religios în locul de unde-și trage seva.

Întrebări și răspunsuri

Î: “Dacă ați putea din nou alege, ar fi teatrul au preoția?”

R: “Să fiu în mijlocul oamenilor și să mă rog pentru ei. Deci, același drum ca și cel parcurs până acum. Mi-aș dori dascălii pe care i-am avut, capete luminate, pe care îi ascultam fără să respir și de la care voiam să iau învățăturile de seamă. Mi se făceau urechile pâlnie când îi auzeam vorbind, de teamă să nu scap ceva.”

Î: “Are nevoie de calități speciale cel ce se vrea preot?”

R: “În primul rând trebuie să înțeleagă faptul că preoția este misiune, nu meserie. Apoi, trebuie să îi placă, să vreau să studieze cât mai mult, pentru că nu te poți prezenta neștiutor în fața enoriașilor. Va trebui să înțeleagă problemele oamenilor, ca să îi sfătuiască potrivit. Nu alegi preoția pentru bani și onoruri.”

 – Ce-i place:
Respectă și admiră oamenii cinstiți, demni și credincioși. Mărturisește că ei sunt cei de la care nu se va sătura vreodată să învețe și pe care și-I dorește în viața sa. Ca preot mărturisește că nu e bucurie mai mare decât să se roage “în biserica Mântuitorului Iisus Hristos”, în care a slujit peste 50 de ani.

– Ce nu-i place:
Tot ce este rău. Și-ar dori să nu vadă răutate în oameni, ambiții prostești. Îi displace profund invidia, căreia nu-i vede rostul, mai ales că prezența ei naște de cele mai multe ori conflicte greu de rezolvat, care lasă urme dureroase.